„Am iubit-o, dar nu am știut să o păstrez”. Din Confesiunile unui bărbat

Andreea C.

large (3)

Cineva m-a întrebat astăzi cum de am lăsat să plece o așa femeie de lângă mine, cum de nu am știut să o apreciez. Am ridicat din umeri, am tras lung din țigară și i-am răspuns: „Am iubit-o, dar nu am știut să o păstrez.”

Ea a fost specială și diferită. Era o femeie care dăruia totul, dar cerea să primească la fel de mult. Avea visuri mari. Atât de mari încât uneori era chiar ea speriată de ele. Dar nici prin gând nu-i trecea să renunțe.

Mi-a cerut să luptăm împreună să construim un vis. Eu i-am spus că-mi doresc o fericire stabilă, nu una iluzorie. Prima dată s-a bosumflat, așa cum se supără un copil de cinci ani căruia refuzi să-i cumperi jucăria preferată. A continuat să aducă argumente. Eu priveam în gol și mă prefăceam că o ascult. Credea atât de mult în visurile ei încât îi…

Vezi articolul original 491 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s