Nu știu dacă prin preumblările mele prin lumea largă mi-a fost dat să întâlnesc vânzătoare/ chelnerițe/ prestatoare de servicii publice mai … cum să spun acum fără să jignesc pe nimeni? – mai ciufute și mai plictisite decât cele din țara mea de baștină.
Eu sunt o persoană relativ greu de scos din sărite. Și chiar de mă scoți, îmi întind limitele și rămân politicoasă până-n ultima clipă, moștenire de la mama, ce să-i faci. Dar nu de puține ori am simțit cum mi se adună-n tâmple zvâcnirea și repede, repede am băgat mâna-n buzunar să nu carecumva să-mi zboare lin spre nasul vreunei deranjate de întrebările mele. Oh, și nu de puține ori, mi-am mușcat gândurile să nu le dau voie să iasă și să stropească vorbe grele și, nu-i așa, nepotrivite unei bine crescute ce sunt (și tare aș vrea să nu fiu chiar tot timpul).
Azi am…
Vezi articolul original 552 de cuvinte mai mult
