In parcare – o poveste scurta

Colivia cu Povesti

Parcarea etajata de la Unirii, desi mereu aglomerata, are colturi suficient de intunecate incat sa iti poti scrijeli coatele de ziduri, in timp ce o mana se plimba pe coapsa ta. Se aud sunetele rotilor care trec peste betonul deja ros in mici bucatele, asa ca nu trebuie sa ai grija sa iti tii gura inchisa. Poti sa strigi cat vrei. Poti sa gemi de placere, in timp ce limba lui iti deseneaza pe piele intregul sistem solar, incepand de la gat pana la abdomen. Masina care va pastreaza la distanta de ochii curiosilor este suficient de inalta, iar portbagajul este mai mult decat incapator, in caz ca te intrebai la ce e bun in afara de caratul valizelor. Iti multumesti inca o data ca nu ti-ai pus bikinii preferati, pentru ca vor ajunge inca o data in buzunarul lui, rupti. Adora sa faca asta. Sa ii rupa cat sunt…

Vezi articolul original 71 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s