Privesc spre cer, genunchii îmi ating pământul
Încerc să mă ridic, mă apasă cuvântul.
Cu urlete de jale, moartea mă ţine în strânsoare
Câtă inocență, nu știam că și sufletul doare.
Apasă greu, clapete de pian trist
În interior, simt ca nu mai exist,
Trupul mi-e pradă la cei ce mă vânează
De frică, viața-mi sângerează.
În interior mă simt înlănțuită
Cu lacăte și zale, soarta mi-e chinuită
M-am vândut morții, contract fără de știre
Să rămân printre voi, suflete haine.
Dar ce se întâmplă, ce mă apasă?
Întunericul încet, încet se lasă,
Întind o mână, vreau puțin ajutor.
Legături de moarte, m-am lăsat sa mor!
