Planeta Paradis: Masacru

racoltapetru6

Erau ei pitici, dar erau mulți și se mișcau al naibii de rapid, astfel încât Relu nu avea de făcut nimic alceva decât să se predea. Grija lui cea mai mare consta în a-l proteja pe Bogdănel, care nu se putea deplasa decât cu sprijinul lui. Tochii îi înghionteau cu micuțele lor sulițe, strigând și amenințându-i, ori de câte ori întârziau în drumul pe care erau obligați să-l parcurgă, alături de ceata lor. Nu era deloc ușor, iarba fiind înaltă iar distanța până la pădure destul de mare. Armele și celelalte obiecte personale din grotă nici n-au fost băgate în seamă de micii sălbatici și toată atenția se părea că e concentrată pe fizicul prizionerilor.

La un moment dat, au ajuns într-o pădure suficient de umbroasă pentru gazde, dar dătătoare ne neliniști pentru cei doi captivi. Au fost întâmpinați, pe rând, de alte grupuri de pitici înarmați, goi pușcă, dar…

Vezi articolul original 696 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s