Da’ de ce?

marcucerneala

large (1)

De ce???

Prima întrebare folosită obsesiv în copilărie şi un semn evident pentru unii al copilăriei interminabile.
De ce? Întrebarea folosită să descoperi, să cunoști şi să oferi identitate lucrurilor din jurul tău dându-le formă şi culoare, aspect şi coerentă. Aşa ai intrat în viaţă un combatant: întrebând… dar până la un punct te rog!
De ce? Întrebarea recurentă în viața de zi cu zi care devine mai tâmpită cu fiecare lumânare ce o adaugi pe tort. E logic: experienţa vine odată cu vârsta şi ne upgradam constant – unii refuză 😦 .
A suferit transformări ciudate: din silă se mâzgălește sec: „D C?”, alții mai îndrăzneți o desenează: „?” sau cei mai… nefericiți o mimează evident pe mutrele lor tâmpe: o sprânceană mai sus sau ochii beliți creionează evidența nedumeririi: „de ce?”.
Pentru mine expresia feței este egală cu un post it pe fruntea omului cu mesajul „oricum…

Vezi articolul original 630 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s