Acasă nu este locul în care te întorci, ci persoana de lângă care nu-ți vine să mai pleci

Andreea C.

large (4)

A trecut de mult vremea în care spuneam „acasă” și mă refeream la căminul părintesc. N-am uitat sentimentul de căldură care mă întâmpina de fiecare dată pășeam pragul, dar, în timp, acest „acasă” n-a mai fost un loc, ci un sentiment.

„Acasă”  nu a fost niciodată o simplă construcție de cărămidă, ci locul în care eram înconjurați de oamenii pe care-i iubeam.

Când eram mici și luam o notă proastă la școală sau ne certăm cu un prieten, fugeam plângând acasă să căutăm alinare în  brațele mamei. Ea ne spunea că totul va fi bine și lucrul ăsta chiar se întâmpla. Sau, de fapt, în interiorul îmbrățișării ei era atâta liniște și iubire încât nu ne mai preocupam de problemele lumești.

Am crescut între timp și am învățat să ne reținem lacrimile și să ne oboljim rănile așa cum putem. Nu mai dăm fuga la mama pentru orice ceartă cu…

Vezi articolul original 147 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s