Nu zic că sunt o persoană prea prietenoasă; n-am susținut niciodată cu tărie acest lucru. Dar sunt o prietenă de nădejde. Cu toate astea, mă plictisesc oamenii care nu arată setea de lectură pe care o am eu, care nu-mi vorbesc despre cărți, care nu citesc. Atunci am tendința să mă retrag. Sunt o idealistă: nu-mi prea place să mi se vorbească despre problemele lumești (politică sau relații nereușite, tot aia-s pentru mine). Sunt și cam dură, poate. Nu sunt de genul de femeie care să-i spună unei prietene să rămână cu un bărbat dacă văd clar că acesta nu o merită. Asta a deranjat pe mulți.
Se spune că dacă o prietenie a murit atunci nu a fost prietenie adevărată. Eu nu cred asta. Eu cred că oamenii cresc diferit și își schimbă prioritățile. Constat cu regret că o cafea băută cu cea mai bună prietenă din liceu nu…
Vezi articolul original 265 de cuvinte mai mult
