Cei fără de cuvânt

Tolsto

Am ajuns să suport și lichelele. Ba mai mult decât atât, chiar le accept. Viața te-nvață multe. N-ai încotro! Așa și eu. Dar ce te faci cu cei ce n-au cuvânt? Uite asta mi-e peste mână. Nu mă pot obișnui și pace! Așa sunt eu, mai naiv din fire. Când cineva își dă cuvântul că face, că drege, că se dă peste cap și nu de-a berbeleacul, eu cred. Și cred din toți porii. Așa-s eu, dus cu capul. Cred tot ce mi se îndrugă în materie de promisiuni.

Acum să nu creadă cineva că pun botul la tot ce mi se rumegă. Dar când cineva îmi spune că iese cu mine la o bere, se întâlnește tot cu mine să mai sporovăim una-alta, se laudă că mi-e prieten și că mă cunoaște bine, atunci eu pornesc de la premisa că așa e. Acum nici eu nu sunt prieten cu…

Vezi articolul original 471 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s