Cred cu tarie ca ai furat de undeva harta mea, altfel nu inteleg cum faci sa te porti cu trupul meu ca si cand ai fi la tine acasa, pe strazile orasului tau. Stii unde sa te opresti si cand sa mergi mai departe. Cat si in ce fel simt. Stii cum sa aprinzi lumina, cand sa faci dreapta sau stanga, de parca mi-ai cunoaste pe de rost drumurile si curbele.
Cred cu tarie ca ai furat de undeva si harta mintii mele. Te joci mereu cu gandurile mele cu puterea si cuplul unei masini care isi pastreaza directia oricat de dificil si sinuos ar fi drumul. Si gonesti cu mare viteza printre ele, bulversandu-ma si intrigandu-ma tot mai tare.
Cred cu tarie ca ai furat de undeva chiar si harta sufletului meu, despre care pana si eu simt ca este imposibil de inteles. Intunecat dar in acelasi timp viu…
Vezi articolul original 90 de cuvinte mai mult
