L-am citit și eu pe Freud. Da! Trebuia să se întâmple și asta, să ajung să văd lucrurile dincolo de propriul meu imaginar și ca apoi să-mi pot explica multe din amintirile mele. Norocul meu e că l-am citit pe Freud acum, când am ajuns să mă împac cu mine însumi. Cu oamenii am făcut-o mai demult. Mai greu e cu Dumnezeu. Dar, cine știe, poate voi fi odată vrednic și de asta.
Citindu-l pe Freud mi-am explicat multe din comportamentele mele mai mult sau mai puțin sociale, mi-am explicat modul în care reacționam în situații limită și mi-am dat seama, cred eu destul de clar, ce impact au asupra noastră, toată educația centrată pe „nu ai voie”, „nu e bine”, „nu pune mâna”, „să-ți fie rușine” etc. Adică educația bazată pe culpabilizare sau mai bine zis pe autoculpabilizare, care funcționează ca un cenzor al propriilor noastre vise.
Nu spun…
Vezi articolul original 276 de cuvinte mai mult
